Cine da ora exacta la Cluj:
Omul care are rabdare cu timpul
Ora de intalnire – 11.00. Instinctiv, ma uit la ceas, dar nu la cel de pe mana, ci la cel de pe turnul Catedralei greco-catolice Sf. Mihail. Spre surprinderea mea, orologiul sta. Ma simt frustrat de ceva ce mi se cuvine. Vreau o explicatie si caut vinovatul. Ajung intr-o camaruta mica de tot, unde, la o masuta plina de rotite, robotea un tinerel. Astept sa intru, pentru ca avea un client, si trei nu incapeam. Se uita la mine, ma intreaba de sanatate privindu-ma cu un ochi, deoarece celalalt era ocupat cu nelipsitul monoclu de ceasornicar. „Am fost indrumat catre dumneavoastra pentru a afla de ce nu merge orologiul?“.
Sergiu Suciu
 Cele 240 de trepte
Domnul Jakabhazi Sandor, acesta este numele sau, ma invita sa vizitam salasul orologiului. Ia din cui cheia cea mare si ne indreptam spre biserica. Deschide o usa metalica si ma invita sa urc cele 240 de trepte din lemn aflate acolo de la inceputul... inceputului. Interiorul imi gadila fantezia, care ma poarta catre Notre Dame de Paris si frumoasa dansatoare Esmeralda, de care s-a indragostit cocosatul Quasimodo. Ajung la treapta 195 si mangai clopotul cel mare. Se spune ca materialul din care a fost confectionat clopotul a rezultat din topirea unor tunuri ale vremii. Azi ar trebui sa topim inversunarea din noi si sa construim o cetate a crezului in mai bine.
Ajungem la tinta. Un dulap simplu adaposteste partea functionala a ceasului. Arata ora exacta din 1860. In acest interval de timp, a fost reparat doar de 4 ori! Orice mecanism de ceas, ca sa mearga, trebuie sa aiba o roata dintata centrala, una intermediara secundara, roata Anker, un arc, o furca si o piesa de balans. Simplu, nu? Mai sunt si doua contragreutati a cate 100 de kilograme. A, era sa uit de o manivela mare cu care se trage ceasul. Imi arata lagarele uzate care s-au tocit de-a lungul vremii. Ar trebui inlocuite. Nu-i cine sa dea banul pentru reparatii. Poate punem de o cheta sau apelam la cutia milei. Ne aflam la peste 50 de metri de la intrarea in turn. Cele patru orologii de pe fiecare parte a turnului sunt vizibile din orice parte a orasului. As putea sa pun mana pe „limbile“ orologiului, daca as iesi pe un balcon. N-am curajul si prefer sa admir peisajul de dupa vitralii.
Inainte de a da banii pe un ceas, consultati specialistul
Mai lung imi pare drumul la intors, insa ghidul meu coboara lejer si se destainuie. „E cea mai simpla meserie. Curat, usor, daca te pricepi“. A ajuns ceasornicar din intamplare. Copil fiind, l-a trimis mama cu un ceas desteptator pe care scria „CFR“ la reparat, la domnul Otto, cel mai meserias dintre ceasornicari. A primit si 10 lei, costul reparatiei. Inca de pe drum, ardea de nerabdare sa vada totusi ce minune o fi inauntru? L-a desfacut si tot interiorul a sarit in aer si a trebuit apoi cu greu sa adune de pe jos partile componente“. Mai complicat a fost atunci cand a trebuit sa-l pun la loc. Mi-au ramas piese pentru un ceas mai mititel, Am facut drumul inapoi la nenea Otto care, fara sa se supere, l-a reparat din nou si, ce credeti ca a facut.? Mi-a dat un alt ceas, spunandu-mi sa-l desfac si sa-l curat. A simtit in mine viitorul ceasornicar“.
Mai facem o halta la coborare, intr-un loc unde este adapostit vechiul altar. „Am mers la Arad, la intreprinderea Precizia, singura scoala din tara care te invata ce e un ceas. Acolo se faceau ceasurile de masa, inclusiv „Cucul romanesc“. „M-a ajutat mult sportul, orientarea turistica. Busola, trasul cu pusca la tinta, tot o chestie de precizie. Ceasurile sunt de diferite forme si feluri: de mana, de perete, de masa, tip mobilier, de biserica... de fite. Inainte de a da bani multi pe un astfel de obiect, e bine sa consulti specialistul.
Coborand din turnul bisericii, ocolim urmele noii „civilizatii“ lasate de necredinciosi. Sticle goale de bautura si o pereche de carti de joc. Or fi jucat „popa-prostu’“. Ajungem de unde am plecat, la miniatelierul lui Sandor. Lumea il asteapta. O tanti mai in etate si-a adus „odorul“ intr-o cutiuta, asezat cu grija pe o bucatica de catifea. Oare ce amintiri o leaga de el? Atat a spus: „Nu mai merge!“ „Va sun eu cand e gata“. Ce bine ar fi daca si mecanismul omului s-ar putea trage cu cheia din cand in cand. Oare ar fi intr-adevar bine? Cui i-am incredinta cheita? Iar am luat-o razna.
A fi sau a nu fi ceasornicar?
Imi revin, pentru ca soseste o persoana care cara dupa ea trei ceasuri. „Monument“! Unul este incadrat de o rama din ghips, cu ingerasi cantand nimfelor. Langa mine, un domn da din cap a lehamite: „Kitsch!“ Alta lucrare: un disc mare de lemn pe care sunt pictate zodiile. „Kitsch!“ Intr-un suport, un cal care „paste“. Cica e poleit cu foita de aur! „Kitsch!“. Domnul de langa mine se prezinta: „Sunt socrul lui Sandor. Tot ceasornicar. Ãstia sunt cei care nu stiu ce sa faca cu banii“. Tanarul ceasornicar scoate ceasul din montura, restituind aducatorului partea „antica“ „Eu m-am lasat de meserie atunci cand au aparut ceasurile electronice. Sa schimbe o baterie stie oricine“.
A mostenit sculele de la tatal lui, iar acum le-a predat ginerelui. Il lauda: „E pasionat, stie meserie. Este solicitat peste tot in Ardeal sa repare, sa intretina aceste mecanisme. La o biserica din oras, administratorul, care credea ca se pricepe la toate, a dereglat orologiul. S-a chinuit ginerele mai mult de o saptamana ca sa-i dea de capat. A fost chemat la biserica reformata de pe Strada Horea. Aici, orologiul nu a functionat din timpul razboiului. Au incercat multi sa-i dea de capat. Degeaba. A venit ginerele ca ultima speranta. L-a demontat si, ce credeti, de ce nu mergea? Un glont care s-a infipt taman in roata principala, inca din timpul razboiului.. A executat operatia la fata locului si «pacientul» si-a reluat activitatea“.
Inainte de ’89, se destainuie tata-socru, a lucrat intr-un atelier care asigura service-ul la ceasurile Doxa aflate in garantie. A facut o inovatie si a trimis-o la fabrica. Ca rasplata, a primit o trusa de scule si piese de schimb.
S-a retras la tara, la Chidea. Acum, intretine orologiul bisericii, dat in folosinta in 1800. Parintele acestui ceas a fost potcovarul satului. Toate piesele sunt facute din fier, din mana. „Ceasurile mecanice, in mersul lor, pot fi influentate de canicula cand se grabesc sau de frig cand mai intarzie“.
Jakabhazi Sandor este multumit de meseria lui. Traieste normal, fara excese, impreuna cu sotia si cei doi copilasi. Nu poate sa nu remarce ca nu are retributia unui parlamentar.
A plecat de la tara, de pe ratul de unde aduna fanul, fara gandurile de azi. A venit la oras, facandu-si loc, prin profesionalism si, spun eu, prin solicitudinea pe care o acorda fiecarei persoane care ii calca pragul. Acum stiu ca ora exacta la Cluj-Napoca se da dintr-un mic atelier, de cativa metri patrati.
|
|
